Mă fermeca dintr-o privire,
chiar și în cuvinte uneori,
că mi-a devenit o amintire...
să-mi amintesc de ea adeseori.
Ne înțelegeam destul de bine,
atâta timp cât am fost amândoi,
că mi-a devenit o amintire...
și cade și uitarea peste noi.
N-o să-i mai văd gura zâmbid,
nici fericirea ce ..
Aş vrea timpul să-l pot opri,
să nu mai meargă înainte,
să rămân pe veci copil...
cu tot ce mi-e scris în frunte.
Să știu doar verbul „a zâmbi”
în fiecare clipă permanent,
dar timpul nu îl pot opri...
chiar dacă el se scurge lent.
Dar timpul trece și e rece,
dacă îl rog cu ochii-n lacri..
Când viața ta va fi horror,
și inima prea tristă,
eu sunt aici topit de dor,
în mână cu o batistă.
Că mi-ai spus că niciodată,
de lângă mine nu vei pleca,
dar ești ca marea înspumată,
din ce am fost să poți uita.
Să nu uiți nimic din ce mi-ai scris,
de-aâtea ori în revărsat de zori,
și..
În lume este o minune...
ce ne dă la toți viață,
și de nu ar mai fi de mâine,
nu ar mai fi nici o speranță.
Chiar de nu e mereu ca o floare,
și de multe ori tăcută,
din ea apărem fiecare...
și e prima care ne sărută.
Poate pare o ființă neînsemnată,
de câte ori nu e zâmbitoare,
dar făr..
Când la început mi-ai întins mâna,
și spre poezie m-ai ghidat,
nu mi-ai arătat furtuna,
ce aveam de înfruntat.
Și am deschis ochii ca să văd,
cum îmi spuneai de mult odată,
că unii din viață fac prăpăd,
și lasă-n urmă multă zloată.
Tu mi-ai plăcut c-ai fost năvod,
când m-ai luat la tine..
O ultimă scrisoare îți mai scriu,
că nu găsesc o altă cale,
de când ai plecat în pustiu,
să uit de glasul vocii tale.
Nu pot scrie totul în scrisoare,
din câte am în gând de spus,
că m-ar apuca dorul prea tare,
de când pe tine te-am pierdut.
Chiar dacă după tine am plâns,
și un timp nu ..
Ce frumos a fost odată...
când ne-am întâlnit noi doi,
de parcă dorul mă-ncearcă,
să mai am acei fiori.
Multe amintiri cu tine,
în suflet zilnic am strâns,
chiar de nu simțeam iubire,
îmi plăcea că era vis.
Clipe magice am păstrat,
ce mă-ndeamnă la visare,
și ar fi mare păcat...
de le..
Nu vrei iubirea să-mi arăți,
cum o făceai de obicei,
că nu mai ești ca-n alte dăți,
o minune... între femei.
Alături doream să te am,
încă de când ne-am întâlnit,
când erai floare și eu ram,
dar tu nu ți-ai dorit.
N-am să mai stau în calea ta,
doar ca să te văd fericită,
că poate eu am..
Nu-i vina ta... că m-ai pierdut,
și nu mai sunt acum cu tine,
cum eram odată în trecut...
și radiai de fericire.
Nu-i vina ta... că ochii mei,
te-așteaptă lângă ei să vii,
să îți arate ce durere e în ei,
de care tu nimic nu știi.
Nu-i vina ta... că în ruine,
ai lăsat un suflet pe moarte..
În fața vieții... sunt vinovat,
că n-am primit ce mi-a fost dat,
„ce cu plăcere îmi oferea un om”
după care azi... sufăr de dor.
În fața vieții... regret enorm,
și nu-mi mai găsesc deloc rostul,
„ce cu plăcere îmi oferea un om”
și l-am pierdut ca prostul.
În fața vieții... țin capul plec..
Pagini: Prima pagina Inapoi 37 38 39 40 41 42 43 .. 86 Inainte Ultima pagina