Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Mă fermeca dintr-o privire,
chiar și în cuvinte uneori,
că mi-a devenit o amintire...
să-mi amintesc de ea adeseori.
Ne înțelegeam destul de bine,
atâta timp cât am fost amândoi,
că mi-a devenit o amintire...
și cade și uitarea peste noi.
N-o să-i mai văd gura zâmbid,
nici fericirea ce o avea sub gene,
că mi-a devenit o amintire...
pentru toate zilele mele.
Nici măcar amici nu am rămas,
și pentru mine asta e o uimire,
că mi-a devenit o amintire...
fără de suflet... fără de glas.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 13.12.2o2o -15:oo EEST
Fecha de publicación 13/12/2020 | Vistas: 1770