Totul trece ca și vântul...
ce îl simți dar nu lasă urme,
precum la unii jurământul...
ce uită să-l m-ai confirme.
Totul trece tot mai departe...
în care existăm fără a fii,
de parcă avem sufletele moarte,
înconjurați de atâtea stafii.
Totul trece și se tot duce...
într-un gol imens und..
Ne punem durerile în rime,
ca tot mai bine să o ducem,
și toate sentimentele intime,
în fericire să le prefacem.
Privim în dreapta și în stânga,
pe la alții căutând amănunte,
ca tot mai mare să ne fie punga,
uitând de ale noastre sentimente.
Până în ziua când ne trezim privind,
cât de m..
Ce din suflet nu pornește,
niciodată nu se v-a împlini,
oricât de mult cineva râvnește,
tot nu i se va îndeplini.
Sunt vise ce nu le poate umple,
oricât de mult s-ar strădui,
chiar de par la început simple,
toate i se vor nărui.
Ce din suflet nu pornește,
și se v-a lăsă purtat de soartă..
Am rămas gol de sentimente,
și vă jur că am avut,
dar i le-am dat toate unei fete,
și nu știu unde le-a pierdut.
Degeaba le caut în trecut,
în acea vreme când mă iubea,
și sufletul îi era pierdut,
de nici apă nu putea bea.
Am rămas gol de sentimente,
și nu mai simt nimic acum,
chiar da..
Când ți-e teamă... să ții capul sus,
că nimeni nu va ști cât ți-e de frică,
și cât de ușor ai putea fi răpus,
de ți se vede toată starea psihică.
Să nu ții capul plecat nici un moment,
chiar de crezi că nu ai nici o șansă,
că-ți va fi cel mai bun instrument,
de nu ai pe chip nici o grimasă...
Nu aș fi scris această poezie,
de nu întâlneam odată pe cineva,
pe care simplu aș putea-o descrie,
dar aș supăra pe toată lumea.
Dar o să încerc fără de rușine,
să vă explic cum pot câte ceva,
ce a reușit să facă din mine...
până am înțeles ce își dorea.
Că unii/le scot la mezat plăceri,..
Nu am să pot uita niciodată,
seara în care ne-am întâlnit,
când de mânii păreai legată,
de omul pe care l-ai iubit.
Nu am cum uita prima noapte,
când zorii ne-au prins vorbind,
despre nimicuri și fidelitate,
când prea mult la alții oferim.
Nu am să uit oricât aș vrea,
când mi-ai trimis ..
Doar fruza de nuc mai știe,
cât de mult am iubit o Mărie,
cu toată poveste trăită,
pănă s-a lăsat cucerită.
Eram convins că mă iubește,
că simțeam inima cum crește,
și îmi intra în suflet lent,
să n-o mai pot scoate din piept.
De câte ori mai cade-o frunză,
m-apucă instant un fel de cri..
Să nu ai niciodată așteptări,
de la care să rămâi cu o amintire,
și cu acele multe mii de întrebări,
care nu-ți vor fi de lecuire.
Poate graba nu a fost deajuns,
de-a cuceri o redută ce părea pustie,
că ea doar în suflet ți-a pătruns,
de câte ori îți oferea atenție.
Să nu ai de la nimeni..
Să nu lași... ca dezamăgirea,
să-și facă cuib în inima ta,
că tot mai tristă îți va fi privirea,
în orice parte te vei uita.
Că mulți îți vor găsi cusururi,
să nu mai ai încredere în tine,
că am ajuns să trăim vremuri,
cu suflete tot mai cretine.
Cu ai tăi pantofi nu merge nimeni,
chiar..
Pagini: Prima pagina Inapoi 7 8 9 10 11 12 13 .. 86 Inainte Ultima pagina