Iubirea... frunză ofilită...

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Doar fruza de nuc mai știe,
cât de mult am iubit o Mărie,
cu toată poveste trăită,
pănă s-a lăsat cucerită.

Eram convins că mă iubește,
că simțeam inima cum crește,
și îmi intra în suflet lent,
să n-o mai pot scoate din piept.

De câte ori mai cade-o frunză,
m-apucă instant un fel de criză,
în al toamne decor arămiu,
că-n urma ei a rămas pustiu.

Că doar fruza de nuc mai știe,
ce dragă mi-a fost acea Mărie,
că a făcut din mine ce sunt,
un poet... cu părul cărunt.

---Original Message---
From: Vrei Nu Vrei
Sent: 22.1o.2o22 - o6.oo EEST

Data publicare: 22/10/2022 | Vizualizari: 481

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante