Magia

Sange se scurge din cerul neviu
In vazduhul de mult pierdut si plumburiu
Vata norilor cu auriu e tivita
Soarele aluneca spre o cripta

Totul amuteste cand luna ca un fior paseste
Din cicatricile sale reci,sfante raze
Se scurg pe sanul cerului ce-o strange-n brate
Amorul noptii lumea-ncetineste,magia se porneste

Timida ,nevazuta cu ochii spre soare
De mult ucisa o stea dispare
Sclipirea visatoare s-a spulberat
Cand zbuciumul noptii a incetat

Aceste lucruri ochiul le vede
Dar frumusetea nu vrea s-o accepte
Fara tine lumea-i un abis
Nu pot uita ca mi-ai promis

Ca vei fi cu mine totdeauna
Si impreuna vom tine cununa
Iubirii mistice din univers
Aceste lucruri din inima ai sters

Acum de tine sunt departe
Chiar daca locuim foarte aproape
Magia nu o mai simti in mine
Poate cu ea,ti-e mai bine