Publicada por: scorpion en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Vantul urla,vantul tipa
Ma simt deja ca intr-o cripta
Zapada murdara privelistea jegareste
Frigul cu ale sale chinuri ma ameteste
Disperarea la pieptul ei ma strange
Incerc sa fug,dar cu ale sale brate ma strapunge
Ma prabusesc in balta inghetata
Nu vad daca e sange sau o pata de zapada
Lacrimile pe fata alba de furie
Aluneca repede,ce lunga robie
Si cu o ultima farama de dorinta
Ma ridic si tip lipsita de credinta:
Blestemat tu sa fi,ce m-ai distrus
Ce in cruda agonie m-ai adus
Mi-ai luat tot ce aveam
Tot ce speram,tot ce visam
Acum chiar ca am ajuns la final
A fost frumos,nu a fost un drum banal
Sa continui nu mai am puterea
As vrea,dar ma ingenuncheaza durerea
Fizic stiu ca repede n-am sa pieresc
Trupul va face mereu ce e firesc
Dar sufletul ucis nu va mai reveni
Niciodata sa se alture celor vii
Si-mi pare rau,si regret mereu
Nu am stiu sa te parasesc,era prea greu
O clipa de extaz viata mi-a cuprins
Acum traiesc,dar am sufletul ucis...
Fecha de publicación 20/02/2010 | Vistas: 3625 | 1 vot
karateka
a comentat:
superb...respect!
ghost
a comentat:
frumos intr-adevar...dar trebuie sa te regasesti...
diana08ph
a comentat:
eu nu cred ca se regaseste :))
blonda
a comentat:
de fapt.. intr-un fel sau altul chiar se regaseste >:D