Publicata de: scorpion in Legende
O balada se risipeste in pustiu
Acordurile dulcei disperari
O ceata de demoni se-ntrec in cantari
Sufletul amagit adoarme tarziu
Din ganguri sinistre ca niste cavouri
Pare-mi se ca ies strigoi
Pe starda nu-s oameni nu-s oameni ca noi
Inimile impietrite facut-au din ei strigoi
Monstrii ce merg pe drumuri tristi
Cu ochii rosii ce-ar trebui inchisi
Din morminte au evadat
Lumea intreaga au ruinat
Un fior imi strabate fiinta
Cu groaza ma cuprinde dorinta
O suflare rece,pielea fierbinte mi-a atins
Intorc privirea,un mort de mana m-a cuprins
Sangele in vene brusc accelereaza
Trupul fara mila se curbeaza
O durere surda m-a strafulgerat
Constiinta urla sa nu ma zbat
Dinti albi,ca niste cutite se apropie
Buzele amortite imi ating pielea
probabil vraja imi impune tacerea
Inima nu mai bate,sentimentele-s moarte
Un urlet sfasietor strabate vazduhul
Privesc cum isi pierde a doua oara duhul
O fata schimonosita o arsura apare
Argintul in forma de cruce a fost singura mea scapare
Vraja dispare si odata cu ea
Inima bate din nou zdruncinata
Pe mana mea ramne o pata
Innegrita si foarte inveninata
Crucea argintata intre degete prind
De data asta norocul m-a surprins
Oare cate clipe voi mai avea de prins
In lumea mortilor,intinsa in abis ?
Data publicare: 02/12/2009 | Vizualizari: 3190