Minunat

Mă privesc consternat de rele ce-mi produc;
Mă tai, mă ard, în nesimțiri mă scrijelesc
Și, mă repar de unul singur!? Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neștiut, mi-e leac... mă oblojesc!

E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred și, sunt eu proba;
Mă uit cum cresc la loc, bucată ruptă, eu-mi...
Și mai spun; prost ce sunt, că nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului... Ce m-a blagoslovit; El, sacru’ ateu-mi!

Și tot eu plămădesc ce vreau, că știu a vrea
Și-atât perfect pot face, chiar neînvățat.
Mi s-a spus că-i normal; ”e doar mesajul, da,
Ce-l am...!” Dar cin’ l-a scris și l-a lipit?... Și când s-a întâmplat?
30.04.2012

Fecha de publicación 02/08/2015 | Vistas: 3491