Publicada por: goeteri en Inmortales
Responde con otra poesía Votar!
Viața e o autostradă cu multe miliarde de benzi, pe care se intră cu echipament furnizat
și se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
și cu șanse nule de revenire; la fel cum saltul cu parașuta e ireversibil din momentul aterizării!
Odată destinația atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuș,
investit cu reluarea experienței în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulație adunate elogiatic de-un fluierat de arcuș
în niște parcuri de staționare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare și mirosul de pur.
... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.
Și șoseaua se-ntinde epocalic; o ștafetă ce n-are jalon de predare, căci nu-i nicio cursă, câștig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăși și așteaptă bătaia de pas, de elan,
de la altul și altul ce-ncearcă să zboare, desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
și se-ntinde în lat și în lung, fără a ști că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e și tavan.
26.02.2012
Fecha de publicación 16/02/2014 | Vistas: 3224