Publicata de: olidanaro in Nemuritoare
Se-ntoarce-acas’
Se-ntoarce-acas’, îl văd în depărtare,
Carul cu fân, în vârf cu-al meu băiat.
Stau drept la stâlpul porții, în picioare
Și îl privesc cât a crescut de mare,
Cum mână boii și e mândru tare
Că l-am lăsat.
Se-ntoarce-acas’. Acum e pe la cruce
Carul cu fân. Coboară apăsat.
Pe coastă, printre pomi, pe la răscruce
Se leagănă-n apus. O zi se duce.
Lumină mai e doar cât să apuce
S-ajungă-n sat.
Se-ntoarce-acas’, scrâșnind din roți agale
Carul cu fân. De drum e obosit.
Ascult cum fânu-n car foșnește-a jale
În fața casei mele de pe vale.
Mă trag deoparte, să nu-i stau în cale,
Că a sosit.
S-a-ntors acas’. Acu-i în bătătură
Carul cu fân. Și m-am mai liniștit.
De sus, coboară-ncet cu cușma sură,
Cu fruntea transpirată pe măsură,
Un pui de om. În ochi privirea-i dură.
E obosit.
Data publicare: 16/01/2014 | Vizualizari: 2946