Inicio » Poesías » Inmortales » Vânătoarea din vis

Vânătoarea din vis

Vânătoarea din vis

Mă doare când murgul nechează şi saltă
Nervos, agitat.
Strâng şaua şi-ncalec, mă scutur de gânduri
Puţin frământat.

Pornesc de cu noapte, călare, cu arcul
Purtat peste piept.
E umed în aer şi ceaţa m-ascunde.
Nu pot să aştept.

Deasupra, compactă şi tristă se-adună
Lumina vibrând.
În vale, prin aer doar păsări se-avântă
Din aripi bătând.

În faţă văd cerbul. Scrutează cu ochii,
Cu nările-n vânt.
Mă simte pe-aproape. El capul îşi pleacă
Încet spre pământ.

Apoi, fără veste, privirea ridică,
Timidă, spre cer,
Şi rugă de viaţă-i sclipeşte-n privire.
Rămâne stingher.

Ţâşneşte spre codru, privirea-i e ţintă
Iar fuga-i de-oţel.
Prind arcul de mijloc, cu mâna săgeata
Aşez peste el.

Întind coarda udă. Săgeata-i urmează.
Ţintesc liniştit.
Dau drumul săgeţii, iar coarda vibrează
Cu sunet răstit.

Tăcută, săgeata străbate, tăioasă,
Prin ceaţa din zori;
Săgeata-l ajunge, iar cerbul se culcă
Pe jos, printre flori.

***

Din zare, sinistră, se-apropie umbră
Căzută-n genunchi
Pe deal, pe câmpie, pe margini de codru,
Pe fiece trunchi.

Tiptil, mă cuprinde în ghiara-i de ghiaţă
Cu suflet cu tot;
Încerc să mă smulg din strânsoarea perfidă.
Încerc şi nu pot.

Călare m-avânt înainte cu arcul,
De spaimă, întins.
Suflarea-i e rece; m-ajunge hidoasă,
Dar nu mă dau prins.

Şi murgul aleargă cu mine în spate
De parcă n-aş fi.
Copita-i ridică, în urmă, cenuşa,
Ca negre stafii.

El zboară prin aer, se-aruncă-nainte
De parcă-i un joc,
Mă poartă ca gândul, ca vântul mă trece
Prin apă şi foc.

Rămâne pe piatră doar urma sfărmată
A calului murg
Ce-aleargă pe faţa-i şi-o calcă zdrobind-o.
Şi lacrime curg.

Iar umbra sinistră tuşeşte bolnavă
Pe negre cărări.
Nu-i ziuă, nici noapte. Nu-i viaţă, nici moarte.
Doar vechi remuşcări.

Crazy Poems

Poesía loca, entra y coloca!

Vânătoarea din vis

Poesías del mismo autor

Agrega un comentario

categorias

poesías nuevas

últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes