Proverbial

Publicata de: goeteri in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Mă scol cu noaptea-n cap
Și rămân ziua negru,
La fel; nu pot să scap
De vise, pe de-a-ntregu’.

Mă culc pe o ureche
De gafe plictisit
Și știu că nu-s pereche
De fiu în risipit.

La mort îmi răcesc gura,
Că nu-i mai am pomană
Prieteni, aventura...
Să-mi oblojească rană.

Mă strig să se audă
-Cât încă nu-i târziu
Și chiar de fac în ciudă-
Că-s bun în tot ce știu!

Mă înec ades la mal,
Nu de țigan, sau apă;
De prea mult ideal...
Cu ghinion ce sapă.

Rău altuia nu fac,
Chiar rău de întâlnesc...
Prost, știu să mă prefac
Că sunt, mă povestesc!

Sub pomul lăudat
Vreau pară mălăiață
De la bătrâni cu sfat...
Ce-ador, miros dulceață!

Din codru îs eu, de lemn,
Dorita uscătură,
Ce las în cruce semn
De-o minimă cultură.

Și fund de sac oi fi,
Fără de legătură;
Că mă vărs zi de zi
Pe-un drum... în scurtătură.

În cap am calendar
Făcut de alții; popi
Ce-njură în altar
Și-adună bani din gropi...

... Căci ei de luat au mână
Și nu de dat au rol,
C-un cânt la săptămână;
Pe bani, nu benevol!?!

Nici mâneca n-am clin
S-o-ntorc ca la magie,
Să pot să fac, din chin,
La alții... bucurie.

M-am certat la cuțite
Cu sufletu-mi de faur,
Să-mi spun cele simțite;
Tăcerea e de aur!

Și ochi mi s-au umplut
De multele gunoaie,
Ce alții le-au avut...
Da-n cârcă mi le-ndoaie.

Oi fi vreun gură cască,
Ce uit, de nu văd ochi;
Închin ”chapeau” sau bască
La leac, sau de deochi?!

Mă torn ca o găleată
Și-am pus lupul la stână;
Crezând că mâna dată
Nu-i tragere de mână?!...

Și-așa găsesc răspuns
La tot ce am meritat
Și din avut ajuns,
Mă chinui, scăpătat...

Chiar de-am făcut brățara
Din cult de meserie,
Nu au nevoie-n țara
Ce-o vând la fierărie...

... Așa, c-aș da o sfoară
La ce-i bun de legat;
Un nod așa-ntr-o doară
La prins cu mâța-n sac...

... Sau poate e mai bine;
Nu ninge, nu mă plouă?!?...
Mătuși m-ar întreține
Din căutat de ouă...

... Să stau cu bot pe labe,
Cu balele-mi curgând
Și nasul lung, ce-mi cade
Pe ochi... nimic văzând!

Nu pot să dau cu sila
Nici vorbe, nici iubiri
Și singur îmi plâng mila...
De-un crez în amăgiri.

Cu foc mă joc ardent
Și car ades ulciorul
Să sting cu amor recent
Trădările și dorul!

Moștenitor de sușă
De-o scoarță-n cenușiu,
În cap mi-am pus cenușă...
Dar plânsu-i prea târziu!

PS
Sunt înc-așa de multe
Din vorbe vechi ce-aș da,
În versuri, să se-asculte...
Ce-aș mai continua!!!...
11.02.2012

Data publicare: 21/12/2013 | Vizualizari: 2525

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante