Portret

Urcat pe un cui și tras pe sfoară,
Bătut pe-o pânză înrămată,
Stă nemișcat; n-o să mai moară
Expresia-i, imortalizată...

De unde atât profund în firul
De pensulă, în guașa groasă?
De unde umbra-n unghi, profilul,
De unde-i luciul de mătasă?

Și nu-s ’ndeajuns pixeli, nici poză,
Nu pot să dea cât harul mentor,
Mixat într-o metamorfoză,
Transpusă-n ochi sclipici de vector...

E-un chip pentr-o eternitate,
Râvnit în ore de regret,
Însoțindu-te-n pustietate...
De neuitat, in,... de-un portret!
09.02.2012