Publicata de: goeteri in Sentimente
Aștept din când în când câte-un semnal
De la cei morți; parc-ar fi fost o glumă,
Un simplu joc de-ascunselea, fatal,
Cum scrisul nou, după ce-l șters cu gumă!?
Am sentimentu-acut, dorul s-ascult
Un dulce glas, un sfat sau o părere,
Ce-am lipsă atât de des, atât de mult
Și-ating cu mâna, c-ochi deschiși de vrere.
Îmi plimb imagini scurte, atât de clare,
Le așteptând mirat de nerăspuns,
De neatins aieve; scump ce-apare
Nenatural... când ne vorbeam, ne-am ținut strâns!
Nu poate fi doar gând ce-am pe retină,
Ce-am dus pe fir la scoarța-n canioane
Și-ar trebui să îl am nou, ca pe-o rutină
Ce-o ascut de lemn, până la negru, cum creioane...
Mă fac că uit că-ncepe rău să doară
Și inima mi-o simt cum galopând
Cu capu-n cerc, cum strâng o doagă în sfoară
Și aștept doar un noroc, tot stând la rând, la rând...
09.02.2012
Data publicare: 11/12/2013 | Vizualizari: 2552