Nemulțumiri de-o iarnă

Publicata de: goeteri in Suferinta

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Nu iubesc iarna de loc, frigul, că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc, cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi; doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.

Ne face și copii să fim, să ne jucăm pe niște scânduri,
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă,
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri...
Sau în avalanșe, răsuflarea în puf, ne e de-o inerție eternă.

Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață, scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit să-mi fac tăiș din fier!

Și ce-i mai rău, e că an sfârșește și trecere-i fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele!
Îmi face contul anual; ”Câte am făcut? Cât am fost stors?”...
Și m-amăgește-odată-n plus, cu artificii în loc de stele!?
31.01.2012

Data publicare: 06/11/2013 | Vizualizari: 3030

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante