Plângând

Publicata de: goeteri in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Mi-am pus în gând de astăzi, singur, să mă plâng
Și zilnic să-l adun o mare, ca din amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și nici recensământ n-o să mai fiu la omeniri...

Și am așa mult plânset adunat, să-l vărs,
Că l-am acumulat și din părinții moșteniri,
Ce nu-i mai plânge nimeni, putregaiul tors...
Și atât de mult au dus cu ei din dor, iubiri.

De ce să nu mă spăl în lacrimi de păcate, milă
Să nu mi-o port eu singur, c-alta n-o să am
De-atâta treabă, a celor ce rămân în urmă, silă?!...
Și ea un pic... cum o avem scrisă din neam!

Se stoarce sufletul de dor -de ce, nu știu-
Și de prieteni, profesori, iubite, neștiuți
Ce i-am avut, atins... Îi văd și-i prea târziu;
Se uită, încețoșat, de sunt sau sunt pierduți...

E mult mai bine așa, că nu las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai curat
Și obrajii, ochii-mi șterg și becu-i o făclie
Cu multe raze, stele... Îmi iubesc gust sărat!

Mă prăbușesc, înlăcrimând pe foaia de hârtie,
Că nu mai pot de rău ce-mi pare că mă trec,
Pe nesimțitele... Sperând că mie n-o să-mi vie
O zi, când nodul ce-am în gât va deveni înec...
30.01.2012

Data publicare: 05/11/2013 | Vizualizari: 2796

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante