Moarte dalbă pe centură

Publicada por: goeteri en Sufrimiento

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Moartea se-mbracă-n alb ca o mireasă
Și-i toată din zăpadă-n fulgi, geroasă
Își aducând din trenele-i troiene
Întinse dinspre dealuri, pe poiene
Viforind drumurile, în sulițe arzânde
Tăind în pilea întărită strii nesângerânde,
Răcind metal atins în lipici dureros
Cu junghi lemnos, parezic, înfipt până la os
Și tremur brusc, spasmodic, ce suflu îl încleștează
Pe gât, în diafragmă, pe piept îl agresează,
Obrajii-mbujorând în gri, gene plăpânde
Le franjurând dantele sticloase, înțepânde.

Și cum nu-i interes cuiva să se îngrijească
Să aștearnă cale sigur, nu moartea să o nască;
Ea-n loc de coasă ține ciot alungit de sticlă
Topită pe asfaltul din negrul alb de țiplă
Și-a întins și-azi nesimțirea, o pururi nesfârșită,
Pe ruta în câmp zdrobind o tablă velurită
Cu bieți ca noi lăsați la voia întâmplării,
Crezând în siguranță, în vis întins răbdării...
Și duși au fost pe veci așa-zișii ”importanții,
Scopul suprem de bine... S-au pierdut doar votanții!?

Morală nu-i, că n-o au aleșii ”dirijeanții”
Ce banii împart, servicii ”Stat” (stând), executanții...
... Și-i pierdere, e drept, pe-alocuri pe-o centură
Fără măcar de sare, ce-o țin c-un ”bun... de gură”!
28.01.2012

Fecha de publicación 16/10/2013 | Vistas: 2900

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes