Tomnatic

Publicata de: goeteri in Natura

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Și timp dispare, nu știu unde, între zori și apus.

Astrul, arzând orbește-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade
Începe încet să își strecoare un regret... Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipește plaje de parade.

Rămâne singură iar marea, ce întețește val în spume
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie,
Îndrăgostită, efemer din nou de amorurile de-o lume,
Lăsând umbre ce șterg pe un nisip, ce în minți or să reînvie.

Se supără și frunze înroșind necazul că vor piere,
Printre altele gălbui pătând de gelozia acelor de brazi
Ce stau să înțepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Și se întind apoi covor, lacrimi de pomi, odată ”camarazi”.

Se varsă seminții grăbite să nu-și piardă urme,
Ne îmbiind să stoarcem fructele-licori
Și aripate pleacă cu alți pui în zbor de turme, turme...
Iar eu și tu ne privim, iar, ne întrebând; ”Vom fi, de câte ori?”
09.09.2013

Data publicare: 10/09/2013 | Vizualizari: 3199

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante