Contemplare

Mi-au adormit iubita cu pisicuța lângă ea
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea
Topind o lume zbuciumată-n calde adieri,
Lăsându-mă pierdut cu gândul dus la ieri, de azi, de ieri...

E-o liniște molcomă de-un diafan, neomenesc ferice
Când sufletul se scurge lin, fuior... fără de cicatrice.
Se adună-n suavul corp cu chip îmbujorat
Și mâini și vise, averi și daruri, gânduri de păcat.

Călătoresc alături de spiritul ce doarme, m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit , teleportat
Într-un contemplu ce n-aș vrea sfârșit... Sfârșesc
În somn, cu capul pus pe palme toropit de-ncânt... Iubesc!
24.12.2011

Data publicare: 31/07/2013 | Vizualizari: 3066