Publicata de: goeteri in Dragoste
de Daniel Aurelian Rădulescu
Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul!
Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet!
Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei!
Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești!
Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete!
Exist însăși ești, cum lumea-i doar una;
Ce-o ți tu... în dulceag sorbit pe-ndelete!
14.12.2011
Data publicare: 21/07/2013 | Vizualizari: 2915