Publicata de: goeteri in Dragoste
O umbră neagră-n brunuri șterse
Zăresc în caldul de-un cuptor
De iulie, icnind să verse
Gunoi din falsul abator.
Nici nu-i frumoasă și e mică
Și fuge doar de o privești;
Se ascunde tremurând, i-e frică,
Nu vine chiar de-o amăgești.
O văd mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuibă... Doar privind
Nepăsătoare, ca de-un drog.
Și se răcește timp. Nu crește,
Doar simțuri dă de-un prim amor
Neașteptat, ce nu-și dorește;
Că o haită-ntregă o mușcă, o vor.
Și n-are nicio apărare;
Mai multe nopți și zile fuge
Chelălăind limbaj c-o doare,
Dar n-are cui, viața și-o scurge.
O revăd slabă, iar dormind,
Visând cu nările-i mișcânde
De arome-n zbor, oftând, pierind
De dor de-o mamă de niciunde.
Mă bucur să o văd mereu.
I-arunc ades câte-o bucată
Și-i tot mai frig și somnu-i greu...
Covrig, în tremur într-o groapă.
Sunt astăzi fără nicio vlagă,
N-o văd niciunde pe ”fărâmă”...
Nu mai respir; o aveam de dragă,
Urâtă, slabă-n chin, pe brumă.
Doar se-ngrășase, dar în burtă,
Urnindu-se cu coada strânsă...
Și gând tresar la plasa ruptă
În râu, c-o amărâtă, alta plânsă.
Alerg la râul, uz de rug
Și văd pe-un ciob de gheață-n mal
Un boț de pânză-n humă; drug
Și-o sârmă-ncolăcită-n val...
... Și de sub apa sloi de rece
Răzbate-o pată brun cu negru
Și plâng și capul nu-mi mai trece
Și nu mai văd... omul integru!!!
... Doar cățelușa-n lemn de cedru...
16.12.2011
Data publicare: 19/07/2013 | Vizualizari: 3106