Umbra

Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,
Se agățând dezesperată-n gânduri sau pe ziduri,
Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,
Să nu-i fie văzute detalii, a fi înțelese...

Își trage seva ființei în incolor, neantic,
Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt semințe...
E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putințe,
În halou-nconjoarând-o discret sedus, romantic.

Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existență, când doar difuz se arată...
E simbiotic pură; doar ei sursa nu-i scapă
Și moare totodată! De nu-i ea, umbra, e vid!...
26.09.2011

Data publicare: 24/04/2013 | Vizualizari: 3110