Publicata de: goeteri in Pentru mama
Am trecut astăzi iar pe-unde m-am născut
Fugar, pe lângă casă și am un nod în gât...
S-au prăvălit pe sufletul ce-l am, ce-i numai unul,
Talazuri de-amintiri torente cu duiumul.
Că am așa cum toți din lumea-ntreagă o mamă
Și doar un singur tată; le-am făcut ieri pomană
Și-i plâng de unul singur că n-are cine altul
Și mi-e un dor nebun... Și doar privesc înaltul!
Ah, Doamne, înțelegi că ești la fel, tot unul,
Că sunt pierdut și mintea mi-e goală cum nebunul
Ce tot crede-n reluare multiple reîncarnări
Strigând în van, visând răspuns în alinări...
M-arunc din azi pe-ecranul ce-l port pe emisferă
Și-ntorc rola de film uzat, o efemeră
De calde chipuri scrise codificat în sânge
Și mintea-mi s-a oprit... Un cerc pe tâmple strânge!
Sunt un șuvoi de dor și nespusă durere
Ascunsă, că nu-i nimeni să-ntrebe și mi-ar cere
Să-mi descarc timp ce l-am implementat în cărnuri
Cum tatuaje adânci... Nici oasele n-am țărmuri!...
Mă mângâie cuvinte recunoscute, line
Și simt atingeri molcome, înecuri în suspine
De despărțiri ce-acum regret că-s adunate,
Le calculând pierdute, din mine... Eternitate!
02.08.2011
Data publicare: 26/02/2013 | Vizualizari: 3460
motzoaca
a comentat:
Dorul de pãrinti , mai ales atunci când nu mai sunt e un sentiment foarte dureros . Daca as stii ca murind m - as întâlni cu a mea mama , as încheia în graba socotelile pe aici si . . . m - as duce !
Înduiosatoare versuri !
goeteri
a comentat:
Nu, nicio grabă, că numai noi îi mai putem întreține prin amintiri, cu care vom dispărea fără ca nimeni să mai știe!
Mulțumesc motz...!