Publicada por: goeteri en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Sunt ca un pom încercuit de ani
Și nu pot să mă mișc de rădăcini,
Apăsător de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.
M-am întins ramuri să fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat în frunze
Și găurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri... Timp mi-am încântat cu muze...
Și florile m-au părăsit în fructe;
S-au dus semințe nemaiștiind de carne
Și am rămas nins, golaș pe creste abrupte
Tot nemișcat, nici vânt să nu răstoarne.
Am plâns cu sevă după putregaiuri,
De râs nu știu, că n-am fost mângâiat
Decât în vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri...
Iar cer să zbor adesea am implorat.
Mi-am făcut umbră singur și-am și dat
Și nume-n coajă mi s-au scrijelit...
Poate-am iubit, ca șișul încrustat
Când s-a înfipt... și drag mi-am altoit.
Câtă pădure-s mame, tați căzuți,
Fără o vorbă, doar mă legănând
Întrebător de pomu-are virtuți...
Și nu știu; vântul n-are niciun gând!...
Mă privesc singur oglindit în picuri
Din ploile ce m-au spălat, m-au făcut mare
Și n-am alt dor decât să mor hârtie-n plicuri,
Împrăștiat scrisori din Lună, până-n Soare...
24.07.2011
Fecha de publicación 17/02/2013 | Vistas: 3352
andreea
a comentat:
ferice de acea persoana
ce va primi scrisoare cu asa hartie
sa-si faca altar,poate icoana
felicitari, frumoasa poezie
goeteri
a comentat:
Și de mesaj va atinge o Evă, Andreea,
Este că-n ramuri port încă speranțe
Cum clorofila verde-i epopeea
Eternității, morții dă vacanțe.