Publicata de: goeteri in Natura
M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.
Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.
M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!
06.06.2011
Data publicare: 03/12/2012 | Vizualizari: 3033
motzoaca
a comentat:
Albastra floare
Ca marea pierduta în zare
Ca cerul scrobit de culoare
Petale-ti rotesti catre soare . . .
goeteri
a comentat:
Frumosu,l e albastrul ce-l ai
În ochii-ți sclipind, o splendoare,
Cum suflet, din care îți tai
Să mângâi pe aproape... Tu, floare!
motzoaca
a comentat:
E verde privirea si trista
Si suflet pribeag de pierduta . . . artista
E iarna , e frig si întuneric
Sclipeste zapada în visul feeric . . .