Prostia pe grade

Publicata de: goeteri in Oameni

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Nici nu mi-aș fi închipuit ce bine-i să fi prost;
Doar s-ai tupeu perfid, să trăncănești fără de rost!...
Că sigur vei găsi imensitate de fideli, fidele,
Toți asemănători d-inepți, de hoți, de jagardele.

Unele, unii-s mult mai proști; căci prost trebuie să fii;
Să ai ceva adică, aproape chiar să... știi,
Inconștient, că nu ești chiar cretin,
Adică prost de lene, imbecilitate... nu în destin!

Și-atunci există și categoria nuli sau nule,
Ce n-au cale de-ntors, ce știu s-alerge numai după...(libelule);
Să-și întrețină corpul, fizicul spre desfătare...
Mai rău însă-i c-ajung vedete!? Grav, chiar... directoare.

Iar culmea gravității-i când din teribilism
De la alți proști puși, ajung ei, ele... un paroxism
Și chiar pot duce sau conduce o lume inocentă
Spre dezvoltare planetar-a propriei prostii... Transmisă prin placentă!!!

E categoric evident și experiențe demonstrează
Criteriul de-a ajunge la conducere... Cum totul avansează;
Uitându-mă-nprejur la ce alegeți dintre cultivați și-agnoști,
Știu cum vom deveni cu toții!... Cunoașteți, ceva proști?!?
28.05.2011

Data publicare: 13/11/2012 | Vizualizari: 2845

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante