Publicata de: goeteri in Dragoste
Se face seară, aud afară ploaie
Ce se prelinge peste mine în singurătatea din odaie.
Mă uit la sticla de la geam cum picurii se-adună
Și caut să te-ajung și nu te văd... Nu este nicio lună...
Am doar crâmpeie de un zâmbet cu ochi calzi,
Căprui, în luciu... Ți-aș da din ploaia mea de-amor ca să te scalzi.
Și simt un iz ieșit de nu știu unde;
E al tău... Se spune că de ploaie și miresmele-s talaz, pot să inunde.
Silicele topit neuniform dă voalul de-un topaz;
Nu-i geamul spart, dar simt doi picuri pe obraz...
Te-nchipui visătoare-n patul alb, gând dus, citind o carte...
Tot plouă și nu-i pod așa de lung și ești așa departe, de departe, de departe...
28.04.2011
Data publicare: 15/10/2012 | Vizualizari: 3310
motzoaca
a comentat:
Toamna , ploaie , tristete . . .
Frumoasa poezie !
goeteri
a comentat:
E toamna, când în lacrimi picurii se scurg,
Când zile se scurtează și anii-s în amurg...
Mersi!
motzoaca
a comentat:
Amurgu-i aproape , de-i toamnã sau varã
De-i ploaie afarã , în suflet eu vreau primãvarã !
. . . de ar fi asa usor . . .
Salutãri din foarte ploiasa Barcelona !