Publicada por: goeteri en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când și tatăl și bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag,
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare și mi-e dor;
cel ce-ar putea reface țara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că ”totul merge”
-așa cum auzeam când eram atâtica-
și-aveam monezi de-argint; făceam șirag
cu chipul tânăr, efigie, în șifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanți, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne mai dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăsește onoare, datoria...
n-am nicio șansă să-mi educ copil!
EL, unicat de fapte, martorul de-un centenar,
e contrazis de chiori
ce nu știu pioșenie, altar;
niște croncănitori, ciori
hulpăvind la leșuri
ce le sfârtecă,
sau doar uzurpatori
ce minți să spele-ar vrea, să ne ducă cu preșuri
cu gura lor spurcată de năpârcă
și mulți alți pe margine, prostie,
atei ce cred trompete
despre vagoane-n gări
în șiruri nesfârșite
ce le-ar fi luat, lor, ce n-aveau, comori...
o altă seminție,
recreatoarea de un Dragobete
de care n-a știut nicicând,
că n-are cum să știe, fără minte... gând!
Mă-ncânt arar,când reapare
printre cenzuri nemotivate,
printre can-can-uri desfrânate,
cu mulți palavragii, fără de-adevărata carte,
ce-și vor doar ca să-și aibă parte...
Mi-e dor de tot ce povestește,
ce am uitat,
ce doar prin el există;
de un regat,
de adevăruri dintr-o listă,
de multele petreceri ce-a fost martor,
de evenimente, o istorie... nescrise.
... Și îi văd cu părul tot așa, făcut cărare
și gesturile calme, gânduri neîngăduit de interzise...
și încă-i simt mâna caldă de la aniversare;
posibil anevoie de sărbătorit în țara ce pe rând o tot conduce câte un tartor?!
... Am dor nebun să fie iar regat, să strig ”Oo, Majestate...”
Ah Doamne, ah, ce mult, ce mult mă doare!!!...
26.04.2011
Fecha de publicación 08/10/2012 | Vistas: 2901