Petiție în van

Publicata de: goeteri in Nemuritoare

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Viața-i de-a dreptul cutremurătoare;
Un cifru fără cheie, de damnat,
Iluzie perpetuă de-un ”existat”
Cu care te complaci perfid... până se moare.

Își joacă rolul ilegal chiar de ți-e scris
Și o semnezi c-un nume fără noimă;
Nu corespunde scopului, e-un cânt de doină
De jale... întreruptă de-o credință-n paradis.

E-un echilibru șubred ce-ți procuri
De unul singur printre alții ai tăi, creduli;
Cu toții contractanți, la fel de nuli,
De miliarde de sentințe... fără legi și fără juri.

E cel mai important bun de-un Pământ
Ce nu știe decât de roata-i ciclu;
Născând, murind, tot ce are-ntr-un periplu,
Să preexiste... n-acordând vreun legământ.

Oh, ce de genii, de la Einstein la albină,
S-au perindat cu toții, indușii în eroare,
Ascuns având, nedrept, ziua când ”EU” le moare...
Și nu s-au revoltat... perpetuuându-și vină.

Ca zeci de mii de miliarde dispărute
Mă mor la rându-mi de-un trupesc necaz
Și-aș cere socoteală ferm, de la obraz,
Către un ce... sau cine ține datele oculte.

Am dreptul, cred și cred într-o credință,
Să-mi știu traseul contractat și nesemnat,
Cu clauze și dată... nu doar ”întâmplat”;
Că-l merit... prin câștig curat, din suferință!

Sunt un nevinovat ce-am fost creat ofrandă
Și-am sufletul cam cât o Galaxie
Și tot nu pot să fac din viața mea o bandă
Fără sfârșit... căci moartea nu învie.

E-un astăzi fiindcă-i azi, că ești și tu,
Există fiindcă ești, c-altfel n-ar fi,
Sau nu știu dacă e și tu n-ai fi, mai știi
Există, e... da?!? Sau doar există... nu!?!

Acum o știu din proprie experiență
Căci mi s-a dat un sol neașteptat;
Se pare-a fi contractul expirat
Și-s încă tânăr... și n-am penitență.

Ah Doamne... zic -așa cum zic mereu,
Dar făr-a ști precis de ce-o făceam-
De totul mi-ai fi spus direct, mă alegeam
Etern reprezentant contractual... Un comis zeu.

M-aș dedica pe veci către oricine
Să-i fiu chezaș pe merite și suflet,
Să-i spun pe șleau de termen, de cât umblet
Va avea parte... Așa cinstit, cum se cuvine!

M-aș da definitiv neantului și aș uita de mine,
Dar nu știu dacă plânsu-ajunge; cine intervine, către cine?...
09.03.2011

Data publicare: 27/07/2012 | Vizualizari: 3154

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante