Cumpănă de vifor

Publicata de: goeteri in Natura

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au înghețat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-așteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară țepii de cristal
Într-un vuiet mașinal.
Vânt lovește în ciomege...
Păru-l-am tari șomoiege.

Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor, când trece;
Nici respir nu mi-e ușor...
Mâinile-n mănuși mă dor.

Două ciori luptă cu viața
În aerul rece ca gheața;
Sunt purtate în neștire
În planaj, 'n rostogolire.

Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Și nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt... de vânt suflate.

E natura-n Crivăț strai;
Crudul moș în alb, bălai
Ce-și varsă lumii năduf,
Răsfirându-și un zuluf.

Este-o cumpănă de viață
Ce-ai avut mereu povață;
”Când doar vrei să scapi de moarte
Toate sunt averi deșarte”...

Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Și-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?
07.03.2011

Data publicare: 23/07/2012 | Vizualizari: 3199

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante