Publicata de: goeteri in Natura
Nu pot să cânt pe codrul
Ce n-am simțit aproape,
Vecin, de unde am zborul...
Un pâlc de două ape.
... Și l-am copilărit
În veșnice urcușuri
Pe Ciobul povârnit...
M-am dat pe derdelușuri!...
N-am fost atras de munte
-Mereu semeț, jilav-
Nu-l vreau, tâmple cărunte;
Îmi dă suflet bulhav!
Nu-mi place abruptă pantă,
Nici să miros rășina.
Nu zbor în parapantă;
Urăsc de nu-i lumina!
Mă simt neajutorat
Printre copacii falnici,
Frunzișul scuturat;
Îi văd soldați nepașnici...
Sunt veșnic copleșit
De-o neînțeleasă teamă...
Nici vers n-am reușit
La codrul de aramă!
Păcat că n-am menire
Să mă-npătrund făget.
Nu voi fi nemurire,
N-am darul de poet!
... Dar am sinceritatea
De-a spune; îmi place, nu...
Nu-mi trafic libertatea
De-a-mi scrie... sufletu'!...
05.03.2011
Data publicare: 22/07/2012 | Vizualizari: 3236
adelinna
a comentat:
frumos ca intoteauna
goeteri
a comentat:
frumoasă prezență... ca întotdeauna!
motzoaca
a comentat:
Frumoasapoezie , frumoase prezente !!! Felicitari celor ce înca mai scriu pe aici !
goeteri
a comentat:
Frumusețea era în deficit. Acum e iar total prezentă... motz!