Cinema

Publicata de: goeteri in Nemuritoare

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Se joacă filmul meu
-n-am scris scenariul-
și regizorul mi-e total necunoscut,
iar pe deasupra și actorii-s o-ntâmplare;
c-apar așa fără planificare
pe-un platou
ce-i doar o parte din văzut, din dat cu zarul,
în rest nu am niciun control...
Ce-i de făcut
că nu cunosc itinerariul
și eu sunt principal erou,
cred eu...

Mă pierd vizionându-mă
și-s singur spectator
pe-un regizat banal,
o pierdere continuă de conținut
și trebuie plătit biletul sălii, plină
-ca să-i evit bankrupt-
și-atunci mă caut de avut
și e-nfiorător;
că-n mod fatal
n-am buzunare, oricum goale, din proprie vină
ruinându-mă...
cărând mai multe cărți de coli la pieptul supt.

Epilog;
s-ar putea totuși
într-o filmotecă să se piardă
rola mea
și într-o zi o lume să mă plângă
ca pe-un fervent adorator de propriul rol,
un stoic ce-a bătut la multe uși
și ce dorea
pe-aproape să dezmiardă,
neștiind că inima-i nătângă,
sufletu-i e gol
... n-acceptă dialog...

Este-o-ntrerupere nesemnificativă
după ce film s-a rupt
și iar s-a stins lumină
și-ncepe virtualul de pe pânză
c-o nouă... ”introducere”
de nou, nimic din ce era
-o picătură lasând urmă de la sugativă
pentr-o aminte aducere-
o rolă derulând, divină,
ce-ncepe să se vânză
târziu când totu-i dedesubt
... și devii... stea.
01.03.2011

Data publicare: 04/07/2012 | Vizualizari: 2812

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante