Publicata de: goeteri in Nemuritoare
Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la ”existat”
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.
Nu știu ce-i să trăiești peste trăit
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.
Am zis destin necunoscutei ”X”
Ce-o dau monedă schimbului ”nu știu”
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că ”știu la fix”.
Mă-ntorc la termen ”peste viețuire”...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... De retrăire.
Sau poate-i simbolul despre voință
Când singură întrece crud eșec;
Așa cum devii pește după-nec
Sau criminal ce-ucide din credință...
Ori o fi gustul puritan de-a nu ceda
Ce-oricum nu ai pentru că ”ea” în fond ești ”tu”-ul;
Un cărăuș, nu viața, ci doar sufletul
Ce-ar fi real... sau un mister, sau altceva...
E sigur la bărbat, prin compromisuri
Neexistând opreliști, nici convenții...
Capabil de-a lupta cu-extrapotenții;
De-aș mânca seamăn ca să-și facă proprii visuri.
Imprevizibil nu-i la fel și la femeie,
Stăpâna regulei că mereu se descurcă
Și o face o viață, unde pe-alții-i duce-n cârcă...
Chiar piere-n loc de-a eluda principii-cheie.
E sigur un colos de peste poate
Când pare că nu poți, că e sfârșit,
Când nu-i nimic, nici timp, ești doar un mit
Ce ții să-l treci de hop, să-l scoți din moarte...
În fapt acum remarc ce e sinucigașul;
Nici vorbă de renunț, nu-i existență,
Că-n fond nu-i aparține ce-i esență...
Un purtător poverii ce și-o curmă... Lașul!
PS.
...Să cred că-n fond suntem cu toți poveri
Frugale purtând suflete-n mesaj;
Țintit traseu pentr-un prestabilit bagaj...
Mediatori?... ”Viețuitori” supra-stingheri?!...
22.02.2011
Data publicare: 20/05/2012 | Vizualizari: 3274
Independence
a comentat:
That's a skilfull answer to a difficult question