Arțarul

Publicada por: goeteri en Naturaleza

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Se-mbracă într-o cutumă anuală
Și se golește tocmai când i-e frig
Uitând de toamna timpului de școală
Cu pui de puf ce-ncercă-n zbor câștig.

Un cuplu de codate gri se joacă
În dragostea fugară prin umbrar
Ferice pentr-o gazdă fără plată
La veverițe ce-și adună inventar.

E globul pământesc rotund și falnic
Cu verdele plămân de clorofilă
Adus lăstar lângă orașul jalnic...
Acum străjer pierdut lângă o vilă.

S-a rupt de greutăți o iarnă cruntă
Lăsat de unul singur sub ”verglace”;
S-a vindecat și-i pregătit de nuntă
La cuplul jucăuș fidel rămas.

L-am părăsit fără motiv, un nestatornic,
Pe el și casă și-o întreagă țară
Crezând că-ntoarcerea-n pământul dornic
Va vindeca suspinul de vioară...

Stă-n curte-n fața casei maiestuos,
O minge-n foșnet verde uriașă,
Cu sevă-n sirop pur de zahăr tos...
Pădure-ntreagă-n plin oraș acasă.

Stă pe-un stativ și-i prins cu rădăcini
Ca pe-o catedră 'n mândru exponat
Simbol de-o țară ape și grădini
Ce cântă frunza-n imn de unicat!
21.11.2010

Fecha de publicación 26/03/2012 | Vistas: 3137

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes