Home » Poezii » Legende » Urmași străbuni

Urmași străbuni

Mi-e frică pentru viitorul care-a fost
Când mă afund în cunoștințele incerte
De timpul dus ce va urma de-un permafrost
Sau de vom arde în vreun sor, încet în trepte.

Sunt îngrozit de ignoranța de prin școli
Neîmpărtășind din știința din străbuni,
Uitând de genii, ”dive” făcând idoli
Și demiurgi veroși ”regi” noi dintre nebuni.

Regret indiscutabil timp pierdut
Să-nvăț percepte-n loc de experiențe
Ce-aș fi avut câștig... Eram mai priceput
Precum bunica din legende prin pasențe.

Sunt încă un tomnatic de copil
Și-am frica de pieire într-un zadar
De-a nu trăi realu-n timp util
'ntr-o lume fără mall... doar c-un bazar.

Deplâng fără de lacrimi ce va fi,
Că-ncep să calculez ani de trăit
Cu gând la buni ce debitau ”prostii”
De gânduri nesfârșite de-un sfârșit.

Suntem o umanitate-n cercetare
De trecut, un viitor plin mistere
Ce ne-ar fi panaceu de dezlegare
La ce nu știm! Ne prosternăm a cere!?

Ne redescoperim naivi urmași
De culmi ce-n timp demult am fost deja,
Ca-ntr-un mister nesățios atrași
De cum era... Și vis ne e la fel de-a exista!...
22.11.2010