Publicata de: goeteri in Abstract
Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
e cod al Cyborgului, doar ajunul...
Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!...
Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.
Rămâne crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi. În fond
e pentru clonele James Bond;
urmașii noștrii, viitorul...
... Ei, vor fi cifre, datorii
de plat-a lenii și consum;
prostia, furtul, falsul drum!
Voi... impostorii!
Este-o speranță totuși;
timpul să-și cloneze,
la începuturi, doar proteze,
și-apoi roboți... Spre-a ne-arunca, la coșuri!?!
E unica oportunitate
de-a mai avea o prelungire,
de-am mai fi, ceva timp, o omenire...
De-a câștiga puțin... eternitate!
06.10.2010
Data publicare: 08/10/2011 | Vizualizari: 3239