Publicata de: goeteri in Oameni
În clopoțeii dimineților, frustrante, de alarme
Se-ncântă timpul, petrecând spre trudă...
În fluxul nesfârșit, robotici toți, cu viziunea nudă
Se scurg în lumea -de-un diurn epuizată- pân-adoarme...
Printre războaie automate, tricotând visări,
Femei își scriu în ”office” viața-n treceri efemere
Pentr-un voiaj, de o vacanță sau de-un coș de mere
Și multele speranțe de-mpliniri și avansări...
Încartiruiți în dogmele de-a fi sau de-a nu fi
Bărbați-și topesc mușchi și nervi într-un grotesc
De rupere de inimi, mâini, coloane... mințile-și sfârșesc
Pentr-un simbol de stâlp... Străjerii de copii.
Ce anticrist pedeapsă-i la silnicu-n exces
Și unde ascunde-un inutil de plus valoare evidentă,
De nu-i pretenția nebună, a unei nedreptăți, extrapotentă;
Că singurul succes e-n ban... credința-i un eres.
Tumult demăsurat -în zilnic, nesfârșit efort
De creatori, dar scurgere părtinitor ascunsă-
Este istoria în numerar a vieții, parte nepătrunsă...
N-ai timp să știi de-ai fost și-n scopul cui o să fi mort?...
01.10.2010
Data publicare: 30/09/2011 | Vizualizari: 3003