Cerșetor de viață

Publicata de: goeteri in Nemuritoare

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Nu știu la cine să mă rog, să fiu un ciclu
-Cum anii se preling în anotimp pe rând
Din mugur desfăcându-mă-n esența unui gând-
Să-nmiresmez planeta, veșnic în periplu.

Copt, să mă pârg în caldul de cuptor,
Să ard a mere coapte cu zahar
Și Eva-mi hărăzită, să mă aibe-n dar...
În trup și suflet să mă-nvăț, să-nvăț dogoritor.

Ah, cum aș vrea ca vara s-o petrec
Cu lungile ei zile, pân’ la nesfârșit;
Să stau întins în mintea-mi de introvertit,
Oprind și timp -oricum e relativ- să nu-l mai trec.

Când ruginiu -de-apare peste dealuri-
Să scurg licoarea viei venelor sorbinde
Ce viața să-mi întoarcă-n atrii aburinde...
Să fiu pulsații ce-nroșesc timide idealuri.

Să intru, cald, în gerul albului de gheață,
Ca să-mi topesc omătu-acumulat,
Zbătându-mă-n speranța de-a nu fi uitat...
Cerșind în fond, la infinit, dreptul la viață.

Nu înțeleg?! La Univers, sunt un infim... și timp
Și loc în spațiu sunt la infinit!?!...
De ce nu mă renasc, cum anotimp, la nesfârșit?!?
Cunoașteți vreo adresă, sau aveți relații în Olimp???
04.09.2010

Data publicare: 04/09/2011 | Vizualizari: 3221

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante