Publicata de: goeteri in Natura
Oricâte explicații aș avea,
-din cărți citite, știință câștigată-
când stau pe mal și îl privesc cum curge,
cum malurile-n piatră și în mâl distruge...
E peste logică, de unde atâta apă?
Am creierul, un labirint de cursuri, o rețea!
Mă uit în zare, în aval,
la crețul cafeniu învolburat continu
ce pleacă-n nesfârșit și amontele-i ia locul.
Ah, Doamne, de ce nu-s la fel, nu am norocul
să fiu mereu un început, ”remake”-ul rectiliniu?!
... Sunt lung, la fel de lung, sunt un imponderal!
Întrezăresc petrecerile-i multe
-în care-s poate doar infimă moleculă
din nesfârșitu-i debit veșnic susurând,
ce umple mări, oceane, care-i sunt mormânt-
cum locu-mi va fi luat, d-un ou, morulă, o gastrulă...
Oh, cum nimic nu știu, din științele oculte?!
Nu știu, e static, mișcă, pleacă, vine;
stau împietrit pe malul cu miresme
de iarbă-n spic, cu izuri fin mirositoare
amestec de sublim, de fân în floare,
cu gând la îmbăierile bunicii, cu aghiesme...
Tresar, un fulger viu, în tunet intervine!
Sunt culme de lanț trofic negreșit
și-aș vrea să fiu o cameră de luat vederi;
retina, s-am peliculă de film și poză
să o transmit umanității, zilnic, doză...
Mesaj aș da în viitor, de ieri, drept mângâieri;
Să stau, să dorm, să mă curg RÂU, la infinit!
18.07.2010
Data publicare: 05/07/2011 | Vizualizari: 3343
Coralyn
a comentat:
I'm gratfuel you made the post. It's cleared the air for me.
baewmzdsx
a comentat:
JeCgBZ xddrdpqhuhif
pbzdjvpjkf
a comentat:
7RIjgx wsfqzilgkxjh