Mădălina, Magdalena...

Publicada por: goeteri en Personas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Putem juca teatru, o viață,
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm și datorie?!?

Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal!
Doar îndrugăm, vrute, nevrute...
Suntem, de-un simplu teatral?!

N-avem simțuri de-altădată;
Nu suntem ”live”, ci doar ”play back”,
Trup de ”plastii”, față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec!

Ne mor artiștii adevărați
De proști ce suntem; nu-i iubim!
Îi ignorăm! Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!

O plâng acum, pe Mădălina;
Mi-a fost idol de tinerețe,
Mi-era auz, mi-era lumina...
Mă fermecase-n frumusețe.

Ah, ce-aș fi vrut, să-i fiu aproape;
N-aș fi lăsat-o ceas, minut,
I-aș fi sorbit, din glas, din șoapte
Orice respir, orice sărut!

Am mai pierdut un suflet seamăn
Ce ne ținea locul la toți
Să spună -ca un frate geamăn-
Ce nu putem, infami, netoți...

Am glasul ei -ce-aș vrea să am-
Între timpane, în infinit...
Plămânii-i simt timbru-i și alean
De dragostea-i, ce n-a-mplinit.

O plâng, mă plâng, că n-o mai am
Și nu mai vine să ne vadă.
Am foia-n lacrimi, glas nu am...
Te-ai dus, frumoasa mea, de dragă!!!
16.07.2010

Fecha de publicación 04/07/2011 | Vistas: 3222

Poesías del mismo autor

 

motzoaca a comentat:

Asa este , s-a dus . . . pare o ironie , dar aproape ìntodeauna se duc cei mai buni ; frumos omagiu adus celei care a fost ,, fata cu parul de aur '' !

goeteri a comentat:

Fiecare ducere dintre cunoscuți, este purtătoare din propriul... însăși. Rămâi mai puțin...

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes