Publicata de: goeteri in Natura
Încântătoare maiestoasă;
Visări de-nalt, printre poteci...
Îi simt suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.
Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase-n rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg din vârfuri de tulpini.
Mă simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
Mă simt infim, sunt un pierdut.
Iuțesc și inimă și pas,
M-afund în pat de frunzăriș;
Am gât uscat, sunt în impas...
... Ajung, mă scald în luminiș.
E plin pământul de verdeață,
E reavăn, cu mirosuri fine;
Narcise-mi dau parfum de viață...
E tril și zumzet de albine.
M-afund cu pieptul printre flori,
Jur-împrejur e-un verde sobru;
Sunt mii de falnici slujitori...
Rămân cu ei... copil de codru!
12.07.2010
Data publicare: 12/06/2011 | Vizualizari: 3284
motzoaca
a comentat:
Frumoasa poezie ! ! !
Pacat , mìine v-a trebui sa-mi iau ramas bun de la acest frumos decor . . .
goeteri
a comentat:
... Da, e păcat și n-am știut că pot regăsi... un trandafir în colindul meu prin pădure. Mai ales că tot acum și eu sunt pe aceleași cărări, în loc natal... dar voi mai rămâne pentru un timp.
Aș zice, frumoasă întoarcere, dar numai tu știi... care-i locul plecării?!?
motzoaca
a comentat:
Problema e ca nu prea mai stiu . . . multumesc pentru urare , la randu-mi ìti doresc vacanta placuta ìn continuare si sa te bucuri de regasire ! ! !