Home » Poezii » Nemuritoare » Călătorind gândint

Călătorind gândint

M-așez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumusețe;
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrânețe.

O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.

Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit, de fond.
Sunt călător, stând, ațipind...
Sunt, una cu nisipul blond.

Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Știu loc, de joacă, cu delfini.

Deja-s pe țărm, sunt iole-n zare,
M-afund în larg, în ape reci.
Sunt un Pegas, căluț de mare,
Ești-o amazoană... mă petreci!?
23.06.2010