Publicata de: goeteri in Suferinta
E singurul, puștanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi, tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.
E tânăr, frumos, ochi de-azur în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină...
Nu vrea anturaj, să-l conducă-n dezastru.
Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată...
Părinții-s plecați, mai demult... n-are veste.
E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job; căci el pizza livrează.
Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la școală-i la munci... nu șomează.
Într-o seară a venit la comandă, precis...
Era cald, că fugise, avea-un zâmbet de fată
- ”Patronu-i sever, de primit n-o să poată...” -
A răspuns când i-am dat și un pic de bacșiș.
Mai deunăzi, într-o splendidă zi însorită
Am zărit - la răscruce de drum, un intrând -
Păr bălai cu mult sânge și ketchup curgând
La pământ, printre inși... bicicleta-i lovită.
Ca făcut îmi răsună-n urechi, clopoțel...
Din pământ, în țărână, zăresc un mobil!
Fără noimă-l deschid și aud ”Daniel,
Ce mai faci ? Te iubesc, dorul meu de copil”
O persoană-mi șoptește ”E numele lui...”
N-am știut că îl cheamă la fel ca pe mine
Și că cine-a chemat, îi-este mamă nu oricine...
De acum telefonu-i disponibil... oricui!!!
19.06.2010
Data publicare: 26/02/2011 | Vizualizari: 3287 | 1 vot
motzoaca
a comentat:
m-a ìnduiosat pana la lacrimi ! felicitari !
goeteri
a comentat:
Este povestea adevărată care mă va urmări tot restul vieții și pe care încă o plâng...
Mersi pentru sensibilitate!
motzoaca
a comentat:
Îmi pare nespus de rau ( cand am citit-o , o secunda mi-a trecut prin cap ca ar putea fi inspirata din fapte reale ) , viata este asa dura uneori , trebuie sa ìncercam sa trecem peste necazuri si nu e usor de fel ...