Publicada por: goeteri en Temporadas
Responde con otra poesía Votar!
Ce ploaie caldă în vuiet de iunie început,
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal
Coboară, toarnă și ne spală într-un neprevăzut!!!
... Asfalt, pământ, emană un abur de furnal.
Stau mut de încântare ca la un cal în tropot,
Picuri imenși se sparg, în extazic de masaj.
Ador ce cântec dulce se înalță lin din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră, visez pelerinaj.
Mașinile stropesc și fâșie a petarde,
Exploziile curg și se propagă-n tunet,
Spectacolu-i complet, în apă totul arde,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet.
Plec din orașul tern și cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în ”jeep”-uri negre și cu clădiri pompoase,
Mă duc la țară; în câmp, natura nu se-ascunde,
E valuri grâul verde, se-ntorc țărani cu coase.
Un câine stoic stă, nu mișcă dă un scutur,
E ud, cu urechi blegi agale mă privește...
Intru-n mașină stors, nu știu de ce mă bucur?!
Pe tablă-s pocnituri, ”deluje” nu prididește.
Simt sufletul curat, de-ardoare aș vrea să plec
Dar să nu pierd din cântec, de sunet și lumină!...
Căci uite un căruțaș, ce nu-i dotat ”high tech”
Trăind intens, la maxim, c-un cal, nu c-o mașină.
Și fug nebun spre-o apă, ca să o văd crescând,
E toată-nvolburată de cafeniu, cu spumă...
Alerg apoi, nu stau, am gând de furibund;
Las totu-n urmă, fug, dorința mă sugrumă!
Într-un târziu ajung... ferice tot mai plouă,
Mă îndrept spre litoral, cobor desculț pe plajă,
Privesc spre necuprins, la mare, parcă-i nouă...
Simt aerul sărat, sunt tot cuprins de vrajă.
Atras sunt de vâltoarea cu încrețiri de alb
Ce poartă-n aspirații traiecte nesfârșite,
Gândesc la cei pieriți, cu corpul rece, dalb...
Mă întorc către mașină cu lacrimi neoprite.
Îmi curg șiroaie multe, nici nu mai știu de sunt,
Am gust sărat de lacrimi cum marea învolburată,
Nu mai sunt un real, am devenit un gând...
Doar plâng în neștiință... Am inima plouată...
02.06.2010
Fecha de publicación 17/11/2010 | Vistas: 3403
Akash
a comentat:
En primer lugar iarcgas por el trabajo realizado .Tambien me gustaria decirle a Juan Antonio que le hecho de menos , que aprendi tanto de el que jamas podria darle las iarcgas tantas veces como se merece. Tengo 28 af1os y empece a escucharle con 17 cuando me encontraba internado en una escuela, pasaba las noches en vela escuchandolo y despues dormia en clase , aprendi mucho mas escuchandole a el que a todos lo profesores que he tenido. Me hubiera gustado disfrutar de una cena y una buena conversacion a tu lado pero en esta vida no sera posible , ojala en la otra podamos encontarnos , un abrazo.
dvofdqojvc
a comentat:
EgZFOO spwszdyakthh
kgclky
a comentat:
gxgo3w ofmfwiafkoom