Paradoxul creației

Publicada por: goeteri en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Pășeam agale în iulie de foc
Cu soarele în explozie de atom
Și mă gândeam ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine hârjonind de joc.

Cu creierul fierbinte de amintiri
Găseam că sunt total în handicap,
Uitat pe aici, de lume, de nu-ncap;
N-am loc, nici cât un câine... printre firi.

Căci limba nu-mi servește la nimic,
Chiar de vorbesc, căci nimeni nu ascultă...
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă ?
Ori spațiul, ce mi-l cer devine mic ?

Nici nu mai pot să-mi stăpânesc în piept
Dorințele nebune câștigate,
Ce-am învățat mulți ani, când făceam carte
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept...

... Ce poate sunt, c-am trecut milioane
De întâmplări ce tot planificam
Și niciodată țel nu reușeam,
Ci un produs a sute de persoane.

Nu știu de fel... Cum leul din savană
E programat mai bine decât mine
Să fie rege, de când timpul ține?...
Și timp nu irosește de pomană!

Nu sunt nici cum furnica fără creier
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința îmi povestește...? Se dezminte!
Nici ca să cânt nu știu, precum un greier.

N-am nici talent, sau poate n-am curajul
Cuvântul ac să-l fac când mă susțin
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge... Nu sclavajul!

Abil ca șarpele - să pot să mă strecor
Prin apă să înot ca prin nisip -
Nu-s efilat, iar membre de-am primit
Târâș mă mișc, nici pom nu urc ușor.

Și chiar cu sticle de-mi dublez vederea
Și aripi de metal mă poartă-n zbor,
Nu pot plana-n picaj, precum cocor
Și nici distinge chinul sau plăcerea.

Și chiar muncind nebun, până a piere,
Ca să adun rezerve, să fiu bine,
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine,
Tot nu aș umple Univers... de miere.

Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți,
Cu averi imense și laboratoare,
N-am cum s-ating esențele de floare
De la magnolii, ori tulipa de doi coți.

Chiar galaxie în buchet de-aș da în dar,
Eu dragoste nu pot să răspândesc
Așa cum Panda- simbol chinezesc -
Inimi înmoaie-n spectrul planetar.

Atunci, ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși, nici un, nici unde?!
... Doar mintea-mi caldă din străfund răspunde;
”Ai sufletul, ce l-ai primit în dar, el e divinul!”
17.05.2010

Fecha de publicación 27/09/2010 | Vistas: 3299

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes