Home » Poezii » Suferinta » Moartea sufletului

Moartea sufletului

Picaturi de acid se preling
Pe carnea descompunsa se sting,
Cadavre sunt intinse peste tot
Iar un corb mananca din ochiul unui mort
Rauri de sange curg la vale
Cate urlete,cat chin,cata jale.

Sunete triste de metal
Sunt auzite de omul cel pal,
El nu are nici o credinta,
Traind mereu intr-o amara suferinta;
Doar cimitirul cu cadavre il inconjoara,
Aducandu-si aminte de prima oara;
Totul s-a transformat in scrum
In viata suntem asemenea unui fum,
Deja clipa prezenta a trecut,
Si el este doar un sicriu mut.

Ce asteapta el de la viata oare?
Cand a disparut din al lui suflet acest soare,
Cand nimic in lume nu are rost
Sa crezi in perfectiune,trebuie sa fii prost.