Amor stins

Publicada por: georgiana en Amor

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Si simt din nou ca sufletul meu din inalt a cazut,
Oh!Tu fiinta limitata,nu ai vazut cat de mult te-am vrut?
Am vrut sa te ridic de jos,sa cladim un castel de nisip,
Sa ne atingem usor fetele si sa trecem asa prin timp;
Dar tu mi-ai spus ca nu exista iubire,ca de langa mine pleci,
Si tot ceea ce am construit cu tine,tu acum negi!

Suflet pierdut in noapte,ma uit la stele,ele imi surad,
Mi-au spus ca nu sunt singura si de viata sa rad
Pentru ca totul e cenusa,un simplu joc,
Fericire si suferinta care ne mistuie sufletul cu foc
Iubiri trecute,iubiri prezente,toate in timp o sa muriti,
De trecut veci nu o sa va mai amintiti;
Asta mi-au spus stelele zambind,
Ca ne ucidem sufletul o iluzie iubind.

Dar ce iti pasa tie?Ce va pasa voua?
Cand nu stiti sa va bucurati de-a fericirii roua,
Cand va plangeti ca sunteti singuri,
Batrani bolnavi,uitati, rosi de timpuri
Lacrimi de gheata asternute pe obraz,
Tu chiar crezi ca ii pasa cuiva de al tau necaz?
Trandafirii cu spinii inrositi de sange,
Omule,viata nu ti-o mai plange.

Manechin rece,tu m-ai atins si nici eu nu mai pot,
De-al tau dor simt ca ma sufoc
Stau intinsa,mie frig si privesc in gol,
Ma gandesc incontinuu la al meu rol;
Voi cuvinte lipsite de sens,nimiciti totul in cale,
Pe a noastra puritate ati pus un noian de sare
V-am judecat dar ma simt exact ca voi,
As vrea sa vad o mica raza de speranta pentru noi,
Voi stele cred ca m-ati mintit,voi nu stiti
Cum e sa fi pamantean,sa iubiti si sa suferiti!

Prinsa aici,strig si ma zbat,e atat de intuneric,
Vreau sa simt,vreau sa vad ceva feeric
Nu doar fum pierdut in zare,de vant imprastiat,
Ganduri negre,ganduri albe,din timpul nostru uitat
De ce nu ne lasam asa usor prin timp purtati?
Ne framantam,in van,cand toti in acelasi mod suntem uitati,
Ne credem uriasi,inaltam castele din nimic,atat de speciali,
Cand suntem doar trupuri goale,atat de superficiali.

Ma desprind de trupul meu si incerc sa ma ridic,
Incerc si eu ca voi sa imi cladesc fericirea din nimic
Incep,dar nu pot sa termin,ma simt ca un peste,
Intr-un ocean de rechini,care ascuns mereu traieste
Vezi tu?Un fluture sa fiu as vrea,sa pot zbura
Sa vad lumea de sus si sa nu stiu de a lor ura,
Sa iubesc florile,sa le mangai petalele,
Sa privesc albastrul cer si stelele;
Dar sunt doar un om mic intr-o lume atat de mare,
Care viseaza sa ajunga pe luna sau pe soare.

Frunze risipite in vant,ne pierdem cu totii in acest tumult,
Suntem nave pierdute pe mare,care cara in spate prea mult
Dar ce mai conteaza?Nu avem nimic in viata,
Numai amagire si o amara speranta;
Atat de slabi,tanjim dupa ceea ce pierdem
Si viata din fata noastra nu suntem in stare sa o vedem,
Suflete reci,care nu vor sa simta,mereu ratacite,
Ele nu vor sa iubeasca ci doar sa se simta iubite
Si totusi ajungem un suflet sa iubim,
Mai apoi incetul cu incetul totul sa risipim.

Tu iubire cruda,ne frangi sufletele asa usor,
Ne faci sa suspinam si sa ne inecam in dor
Dar totul pare incorporat intr-un perfect balans,
Cand tu i-ai dat iubirii un ultim dans
Dansand pe scena vietii pentru ultima oara,
Lucrurile din fata mea par diferite,deloc ca odinioara;
Si as vrea sa nu ma mai opresc,sa tot dansez,
Doar asa eu simt ca inca mai traiesc
Dar,nu!Mi-a fost furat si ultimul dans,am fost izgonita,
Luata in ras,mereu de grelele pietre lovita.

Furtuna a venit si ea adusa de vant,
Purtata prin timp de un singur gand
Si vad cum curg siroaiele de apa atat de rosii,
Da!Sange varsat din inima aflata in ciocul ciorii
Mi-a luat inima si a fugit cu ea,mi-a luat totul,
In urma mi-a lasat doar amar,doar focul
Atat de sumbru,ea nu vede ca fulgera si tuna?
Ploaia indoaie florile de pe mormant si cum mai suna,
Doar nume sterse pe cruci,oameni de mult plecati
Care au iubit ca si noi,care au crezut in iubiti apropiati;
Vise desarte,vise de mult in pamant adanc ingropate,
Vise pe moment dulci,acum atat de amare si indepartate
Tu iubire!De ce incerci sa ma faci atat de nefericita?
Sa iubesc,sa ma ranesc si sa nu ma simt iubita,
Crud sentiment cu mine asa nu te mai purta
Pentru ca eu niciodata nimic nu voi uita,
Adanc in suflet port cupa ta cu venin din care mi-ai dat sa gust
Atat de dulce,atat de plin de viata al tau must,
Si acum veninul usor in vene mi-a patruns
Tot ceea ce am iubit intr--o secunda a distrus,
M-a incatusat crudul blestem sa iubesc pe veci
Fiinte decazute,lipsite de viata,de mine atat de reci.






Fecha de publicación 25/01/2012 | Vistas: 3066

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes