De iubire

Mi-ai povestit cândva,
Despre o taină-ascunsă în al codrului mister,
Ce stă acolo singură şi tristă,
Cum e iubirea fără-un partener.

Nici vânturile nu o pot mângâia,
Nici valurile mări s-o stropească cu a lor spumă,
Şi are ochii plânşi, şi genele albastre,
Şi o durere ascunsă, ce arde fără fum.

Hai să găsim această pasăre măiastră,
Şi s-o eliberăm de rădăcinile prea reci,
Să o-nălţăm din nou spre liber şi albastru cer,
Şi s-o privim, zâmbind, cu va renaşte iar.

Data publicare: 19/03/2010 | Vizualizari: 2706