Coboară spăşiţi, fulgii rătăciţi,
Ferindu-se speriaţi,de trecătorii prea grăbiţi,
Se-aştern răniţi de raza soarelui bălai,
Şi mor, iubindu-se-n pe al pământului ideal.
Străbat din astrul cu o faţă îngheţată,
Lumini ce neîndeamnă-n viaţă,
Să prindem în mână, o clipă de gheaţă,
De care altfel, vom îndura dorinţa deşartă.
Popas să fac, târziu în noapte,
Rătăcind prin labirintul viselor adânci,
Sunt libertăţi de tulburătoare-aducere aminte,
Atunci când vom trăi şi înţelege a fulgilor speranţe.
Ca pasărea în zbor, trec clipele frumoase,
Şi aşteptăm, din cerul greu să cadă-o stea,
Ce-o urmărim - întindem mâna către ea,
Şi-atunci plecăm, plângând, înspre o lume grea.
Data publicare: 15/03/2010 | Vizualizari: 2712
zuzu
a comentat:
;)