Publicata de: typuldeaici in Oameni
L-am iubit pe bunul meu iubit profesor,
l-am iubit in felul meu-
De-asta zac pe-acest ogor,
Si ma vaiet mai mereu...
ca nu stiu ca sa iubesc...
Imi pare rau ca n-am stiut mai bine,
sa fac mai multe langa el...
Sa adun,nu lacrimi si suspine,
Ci viata noua si alt tel...
Am fost cu el,a fost cu mine,
M-a ajutat cand eram jos,
Paseam prea lent acele zile,
Eram prea josnic,chiar umbros...
Sunt gandurat de ganduri,
n-am timp sa ma refac...
caut emotii-n randuri,
ma prefac,ca ma prefac...
Stii tu oare cum se poate,
a vorbi cu disperare,
despre lucruri noi pe care,
nu stiai c-o sa le vezi?
Tu iubesti pe lumea asta,
vreo dorinta sau vreo-fiinta,
care sa te faca bine,
sa te vindece de tine,
sa absoarba raul tau,
sa iti dea binele sau,
sa dispara,nu s-apara,
ce stiai ca-l ai mereu?
Stii tu oare cum se poate,
sa vorbim cu rea dreptate,
sa adancim,sa povestim,
blasfemand acelas lucru,
grav,sordid,netemeiat?
urasc negru,sunt crestat,
caut linisti,nu gasesc...
strig la ceruri,nu zambesc-
Stii tu oare cum se poate,
sa gandim cu falsitate,
sa ai ceva cu tine-acum,
iar mai apoi sa arda-n fum?
sa fie viu,sa fie mort?
fastasme cred sunt acestea,
iar eu visez,ingenunchez,
ma zbat,ma vaiet,ma lovesc...
nimic...realul eu traiesc!
De ai fi eu,ai stii ce-nseamna,
de as fi tu,mi-as trage-o palma
ca n-am stiut ca sa iubesc!
{Eveniment tragic:moartea invatatorului meu)
Data publicare: 19/02/2010 | Vizualizari: 3047